- sufocá
- vb., ind. prez. 1 sg. sufóc, 3 sg. şi pl. sufócã; ger. sufocấnd
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
sufocá
Look at other dictionaries:
sufoca — SUFOCÁ, sufóc, vb. I. refl. şi tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuşi (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX … Dicționar Român
asfixia — ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. tranz. şi refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p.ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [pr.: xi a] – Din fr. asphyxier. Trimis de cata, 05.12.2006. Sursa: DEX 98 ASFIXIÁ vb. a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a… … Dicționar Român
îneca — ÎNECÁ, înéc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid). ♢ expr. (refl.) A se îneca (ca ţiganul) la mal = a suferi un eşec în ultimul moment. 2. refl. (Despre nave) A se scufunda. ♢ expr. Parcă i … Dicționar Român
năbuşi — NĂBUŞÍ, nắbuş, vb. IV. (pop.) 1. tranz. şi refl. A (se) sufoca, a (se) înăbuşi. ♦ tranz. fig. A împiedica dezvoltarea, desfăşurarea sau manifestarea unei acţiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ tranz. fig. A face să nu se vadă, să nu se… … Dicționar Român
sufocare — SUFOCÁRE, sufocări, s.f. Acţiunea de a (se) sufoca şi rezultatul ei; înăbuşire, sufocaţie, asfixiere. – v. sufoca. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUFOCÁRE s. 1. v. asfixiere. 2. v. dispnee. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
înăbuşi — ÎNĂBUŞÍ, înắbuş, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. tranz. (Despre buruieni) A împiedica creşterea şi dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. tranz. fig. A potoli, prin violenţă,… … Dicționar Român
strangula — STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tranz. A înăbuşi, a sufoca. 3. tranz. A micşora lăţimea secţiunii de curgere a unui fluid într o conductă, pe cursul unei ape etc. [var … Dicționar Român
sufocant — SUFOCÁNT, Ă, sufocanţi, te, adj. (Adesea fig.) Care provoacă sufocarea, care sufocă; înăbuşitor, asfixiant. – Din fr. suffocant. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 SUFOCÁNT adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v … Dicționar Român
năduşi — NĂDUŞÍ, năduşesc, vb. IV. 1. intranz. A secreta năduşeală (1); a transpira, a asuda. 2. tranz. şi refl. (pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuşi. – Din bg. naduša. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂDUŞÍ vb … Dicționar Român
năplăi — năplăí, năplăíesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) sufoca, a (se) înnăbuşi (din cauza căldurii sau a febrei). 2. a provoca, a avea coşmaruri în somn. Trimis de blaurb, 24.07.2006. Sursa: DAR năplăí ( ăésc, năplăít), vb. – A apăsa, a sufoca. sl. napluti … Dicționar Român
